Tăcerea

Știi , când nu iubesc tăcerea? Atunci când , parvenesc spre gol. Absurd s-a risipit plăcerea Și n-aud strune in ecou. Balal, am declanșat un dor. Păruse simplu, pământesc. Acuma, l-aș anihila ușor, Dar demonii, nu pot să-i stăpânesc. Confuz, zidești in amintire In policrom, o vagă siluetă. Reflectând desfrâu de ispitire, Ca o fantomă blocată în oglindă. Elocvent ea se răsfață In arome calde de cafea, Nepăsând că-i dis de dimineață Te Învăluie în vis de catifea. Lipsa ei crește-n lumină Și îți răpește comedia. Din note de parfum pe pernă Tu, vei renaște pentru ea melodia.