Ploaia

Am rugat ploaia sa îți transmită iubirea mea. Mi-am făcut un ceai și, din reflex, pregătisem doua cești. Am zâmbit și am schimbat o vorba cu mine însumi. "-Patetic, Ted! Te deprinzi așa ușor, apoi duci lipsa." Mi-a venit o nota nostalgica, de la Crizantema ce ți-am dăruit-o. E încă pe masă. Am mirosit-o și ți-am văzut gropița pe-o clipă. Nu e trist... miroase, așa, a speranța mai mult. Dar as fi preferat sa miros a tine. Am intrat in duș și am lăsat apa sa ma sărute, așa cum o faci tu... cald, gingaș, romantic, peste tot. Am închis ochii și m-am ghemuit, in genunchi, așteptând sa ma săruți pe creștet. M-am îmbrăcat in finele tale mângâieri, iar acum, m-am întins păstrându-ți locul și aștept sa ma învelesc in îmbrățișări. In îmbrățișările tale, dragoste. Te simt, te doresc, te iubesc.